Trei variante de logo și un client indecis: cum ieșim din blocaj

Momentul cel mai delicat dintr-un proiect de identitate nu e schița. E ședința în care clientul se uită la variante și zice „nu știu, îmi plac toate” sau, mai des, „am arătat acasă și părerile sunt împărțite”.

De ce nu trimitem niciodată variantele fără context

Un logo scos din context arată ca un desen. Așa se și judecă: îmi place forma, nu-mi place culoarea. De asta punem fiecare variantă pe lucrurile în care va trăi: firmă la intrare, factură, poză de profil mică, ștampilă alb-negru, dacă e cazul, mașina de serviciu.

Diferența se vede imediat. O variantă care arăta cel mai bine pe ecran mare a picat la un client pentru că, redusă la dimensiunea unei poze de profil, detaliul din interior se transforma într-o pată.

Întrebările care scot decizia din zona de gust

Nu întrebăm „care îți place”. Întrebăm:

• Care dintre ele ar sta bine lângă logourile concurenței, fără să se piardă?
• Pe care ai fi confortabil să o vezi neschimbată peste cinci ani?
• Care nu spune, din greșeală, altceva decât faci?

A treia întrebare a salvat un proiect. Simbolul preferat de client semăna, pentru cineva din afară, cu un semn de reciclare. Firma nu avea nicio legătură cu domeniul. L-am aflat pentru că am arătat variantele la câțiva oameni care nu știau nimic despre firmă.

Feedbackul din familie

Nu e inutil, dar trebuie filtrat. Familia și prietenii răspund la ce le place lor, nu la ce trebuie să facă logoul. Când clientul vine cu o listă de păreri contradictorii, cerem un singur decident. Fără el, ajungem la un logo de compromis, în care fiecare a obținut o modificare mică și rezultatul nu mai seamănă cu nimic.

Când niciuna nu e bună

Se întâmplă. Uneori briefingul a fost prea larg, uneori am înțeles greșit direcția. În acest caz nu adăugăm o a patra variantă peste cele existente — ne întoarcem la discuția de direcție și repornim cu ce am aflat din ce a respins clientul. Respingerile spun mai mult decât aprecierile.

Cât durează depinde de cât de repede primim decizia. Partea de desen e cea mai scurtă din proiect.

Dacă ai nevoie de un logo și de fișierele care merg cu el, spune-ne unde va fi folosit în primul an și pornim de acolo.

Cum arată prezentarea variantelor, concret

Nu trimitem PDF-ul și nu așteptăm răspuns pe e-mail. Facem un apel scurt, împărtășim ecranul și ținem discuția pe ce trebuie să facă logoul, nu pe ce ne place. Tabelul de mai jos e ce punem în față pentru fiecare variantă.

Ce facem când clientul vrea combinația dintre două variante

Cerem să aleagă direcția, nu elementele. „Simbolul de la prima cu fontul de la a treia” dă de obicei un lucru care nu ține echilibrul niciunei variante. Dacă insistă, facem varianta cerută și o punem lângă originală, în aceleași contexte. De vreo două ori am greșit noi și combinația a ieșit mai bună.

Când tragem frâna

Dacă la runda a doua încă nu e clar ce vrea clientul, ne oprim și ne întoarcem la brief. De obicei problema nu e la desen, ci la faptul că nu am stabilit destul de clar pentru cine e brandul. Nu are rost să faci runda a treia pe aceeași confuzie.

Ce primești la final, ca să nu rămâi blocat

Fișierele editabile, variantele pentru fundal deschis și închis, versiunile mici și un document scurt cu spațiile minime și culorile. Nu livrăm un manual de brand de patruzeci de pagini pentru un logo, pentru că nimeni nu-l citește. Dacă ai nevoie de un ghid complet, e alt proiect și îl spunem dinainte.

Ai trei variante pe masă și nu te poți hotărî? Trimite-ni-le și îți spunem ce întrebări am pune noi înainte de decizie.

Când considerăm subiectul acoperit

Nu avem un răspuns bun pentru toate cazurile: la branduri cu mai mulți decidenți, metoda de mai sus se blochează și trebuie negociat altfel. Ne-am înșelat și când am prezentat prea multe variante, crezând că ajutăm — a ieșit doar confuzie și o rundă în plus.

Nu după o listă bifată, ci după o întrebare simplă: dacă ar intra mâine un client nou pe subiectul ăsta, ar găsi aici răspunsul care i-ar schimba decizia? Dacă nu, mai lipsește ceva și de obicei e un detaliu practic, nu o secțiune întreagă. Revenim la texte după câteva luni, când vedem ce ne întreabă lumea la telefon și ce nu era scris nicăieri.