Site ieftin, site gratuit, site pe comandă: ce i-am spus unui instalator care mă suna pe 14 iulie

Scriu asta ca cineva care vinde site-uri, deci ia-o cu rezerva de rigoare.

M-a sunat pe 14 iulie, la șapte fără ceva, când încă îmi luam cafeaua. Instalator, undeva la treizeci de kilometri de Sibiu, numărul meu îl luase de la un client comun care ne făcuse o recomandare cam prea entuziastă. Îl deranja că site-ul lui — făcut singur, pe o platformă gratuită, acum vreo doi ani — „nu aduce nimic”.

L-am deschis cât vorbeam. Chiar nu era rău. Poze de la lucrări adevărate, nu stocuri. Telefonul sus, mare. Servicii scrise în cuvintele lui, cu greșeli de virgulă și cu „montăm și pe timp de iarnă”, ceea ce probabil vinde mai bine decât orice am fi scris noi.

Două lucruri m-au făcut să mă opresc: adresa avea în ea numele platformei, iar când i-am căutat firma pe nume în Google, primul rezultat era o pagină de firme, nu site-ul lui.

I-am zis să nu schimbe nimic încă.

Ce l-am întrebat

Trei lucruri, cam la fiecare apel de genul asta:

1. Ai plătit vreodată pentru trafic către site, sau ai de gând în lunile următoare?
2. Când un client nou te caută pe nume în Google, te găsește pe tine sau altceva?
3. Dacă mâine trebuie schimbat un preț pe site, cine face modificarea și în cât timp?

Răspunsurile lui: „nu”, „nu” și „eu, când am timp”.

Cu răspunsurile alea, un site pe comandă nu-i rezolvă nimic. Lucrările îi vin din recomandări, site-ul îi ține locul de carte de vizită și îl ține bine. Singurul lucru care mi s-a părut că merită bani a fost domeniul: să apară numele firmei în adresă, nu al platformei, ca să nu-l încurce Google când îl caută oamenii pe nume. Atât i-am recomandat. A revenit după trei săptămâni să întrebe cum se leagă domeniul, i-am explicat pe telefon, gratis, și acolo s-a terminat povestea.

Tabelul, cu rândurile incomode puse primele

Primele două rânduri sunt motive bune să nu lucrezi cu noi. Le-am pus primele pentru că exact ele apar la telefon și n-are rost să le ocolesc.

Ce intră, de fapt, în „gratuit”

Un editor, găzduire cu limite, un subdomeniu al platformei. Se plătește lunar, în funcție de platformă: domeniul, scoaterea reclamei lor, formularele care trimit e-mail cum trebuie, uneori accesul la codul de urmărire pentru reclame. Nu le-am inventariat pe toate și oricum își schimbă planurile de la un an la altul — uită-te în pagina de prețuri a platformei tale, nu în articolul meu.

(Ce m-a agasat ultima dată când am intrat în două dintre ele: au băgat AI peste tot, în editor, în texte, în poze. Nu are legătură cu ce plătești, dar mi-a luat zece minute până am găsit butonul pe care îl căutam. Treaba lor.)

Pentru cineva care testează o idee luna asta, varianta gratuită e în regulă. Am recomandat-o de câteva ori, inclusiv unor oameni care ne ceruseră ofertă.

Unde se duc banii economisiți

Cel mai des în ore. Un site pe care îl întreții singur nu se termină niciodată — muți o secțiune, se strică aranjarea pe telefon, o repari. Instalatorul mi-a spus că a pierdut două seri cu formularul care nu-i trimitea nimic. Nu știu dacă era platforma sau o bifă nesetată. Orele au fost oricum ale lui.

Partea cu Google e mai încurcată decât se povestește. O platformă nu te penalizează în sine. Contează lucrurile la care ai acces: cum împarți paginile, ce scrii în titluri, cât de repede se încarcă, cât conținut ai. Pe unele planuri gratuite nu ajungi la jumătate din ele. Pe nișe cu concurență mică am văzut și site-uri de platformă care stăteau bine în căutări, deci nu e o regulă.

Despre credibilitate n-am cifre, doar fraze de la clienți după relansare, de tipul „acum mă întreabă mai puțin dacă suntem firmă serioasă”. E anecdotă, nu măsurătoare.

Momentul în care socoteala se schimbă

Începi să plătești pentru trafic. Google Ads, Facebook, o colaborare cu cineva care are audiență. De acolo fiecare om care intră pe site costă bani, iar un site care nu convinge transformă costul în pierdere. Aici am văzut cele mai mari diferențe după relansări, dar mă feresc să le pun tot pe site: de obicei se schimbă și reclamele, și oferta, uneori și persoana care răspunde la telefon.

Al doilea moment, mai rar: când vinzi ceva pe care clientul îl compară. Atunci pagina trebuie să răspundă la obiecții, nu doar să existe.

Ce facem la fiecare proiect

Ne uităm ce caută oamenii în Google înainte să desenăm structura. Scriem textele pornind de la ce ne spui la telefon. Punem urmărirea conversiilor și o testăm cu un lead fals. Verificăm site-ul pe cel mai slab telefon din birou. Găzduire, SSL, paginile GDPR — se bifează, nu sunt merite.

Ce nu promitem: clienți din prima lună.

Dacă plătești deja pentru trafic, scrie-ne două rânduri cu ce vinzi și cui, și îți trimitem o ofertă cu ce ar intra în ea și cât durează. Dacă nu ai ajuns acolo, articolul ăsta e destul.