Conținutul vechi de pe site: ce rescriem, ce comasăm, ce ștergem

Când preluăm un site cu istorie, găsim aproape mereu același lucru: câteva pagini care aduc tot traficul și un morman de conținut publicat în anii în care se credea că frecvența contează mai mult decât utilitatea.

Prima etapă nu e să scriem ceva nou. E să facem ordine în ce există.

Cum grupăm paginile

Ne uităm, pentru fiecare pagină, la trei lucruri: dacă aduce vizite din căutare, dacă răspunde la o întrebare pe care clientul o aude de la clienții lui și dacă mai e adevărat ce scrie în ea. Din combinația celor trei ies patru grămezi: de păstrat, de rescris, de comasat, de scos.

De rescris

Aici intră paginile care primesc vizite, dar conțin informație depășită sau prea generală. Rescrisul nu înseamnă rearanjat. Înseamnă detalii noi: cum se face lucrul respectiv la clientul nostru, ce s-a schimbat în legislație sau în platformă, ce întrebări au apărut de la publicare.

De comasat

Trei articole slabe pe același subiect concurează între ele și niciunul nu e complet. Le unim într-unul singur, cu redirect de la vechile adrese, și păstrăm partea utilă din fiecare. E cea mai plictisitoare parte a muncii și cea care dă cele mai vizibile rezultate în lunile următoare.

De scos

Anunțuri vechi, „ne mutăm biroul” din urmă cu ani, texte copiate de la furnizori, pagini de test rămase publice. Le eliminăm cu redirect către cea mai apropiată pagină relevantă, nu către pagina principală la grămadă.

Am făcut și greșeala de a șterge prea mult. La un site am scos un articol vechi care părea nefolositor, iar acesta era, de fapt, pagina către care trimiteau câteva forumuri. Am refăcut pagina și am pus redirectul corect, dar am pierdut câteva săptămâni. De atunci verificăm ce linkuri vin din afară înainte de orice ștergere.

În ce ordine lucrăm

Începem cu paginile care aduc bani, nu cu cele mai vechi. O pagină de serviciu care primește vizite, dar nu explică prețul și procesul, merită atenție înaintea unui articol din arhivă.

Rezultatele nu apar în aceeași săptămână. Depinde de cât de des e vizitat site-ul de Google și de cât de aglomerat e subiectul. Nu știm exact cât durează, și nici nu are sens să dăm un termen ferm.

Dacă ai un site cu multe articole vechi și nu știi cu ce să începi, ne uităm la lista de pagini și îți spunem ce am face în prima lună.

Decizia, pusă pe o singură pagină

Când preluăm un site cu multe articole vechi, facem un tabel simplu în care fiecare pagină primește o singură decizie. Fără el, discuția se învârte la nesfârșit în ședință.

Rândul „lăsăm în pace” e cel pe care îl uită toată lumea. Nu tot ce nu produce cereri trebuie atins.

Ce facem cu adresele vechi

Fiecare pagină ștearsă primește redirect către cea mai apropiată pagină utilă. Nu către prima pagină, în bloc — Google tratează asta ca pe o pagină inexistentă și pierzi și ce aveai. Ține câteva minute pe pagină și scutește discuții peste șase luni.

Ștergerea fără redirect e cel mai ieftin mod de a pierde trafic pe care l-ai plătit deja.

Cât durează și în ce ritm

Depinde de câte pagini sunt și de cine scrie textele. La un site cu câteva zeci de articole vechi, facem inventarul într-o săptămână și apoi lucrăm în tranșe, ca să putem vedea efectul. Dacă schimbi două sute de pagini într-o zi, nu mai ai cum să spui ce a ajutat.

Unde ne-am ars

Am comasat o dată patru articole într-unul singur, bun, și am pierdut poziții pentru două căutări secundare care veneau exact din articolele mici. Le-am refăcut ca secțiuni separate, cu subtitluri clare, și s-au întors parțial. De atunci verificăm ce căutări aduce fiecare pagină înainte s-o topim în alta.

Dacă ai un blog cu articole din urmă cu câțiva ani și nu știi ce să faci cu ele, îți facem inventarul și îți spunem ce am rescrie, ce am comasa și ce am scoate.

Ce completăm după discuțiile cu clienții

Nu după o listă bifată, ci după o întrebare simplă: dacă ar intra mâine un client nou pe subiectul ăsta, ar găsi aici răspunsul care i-ar schimba decizia? Dacă nu, mai lipsește ceva și de obicei e un detaliu practic, nu o secțiune întreagă. Revenim la texte după câteva luni, când vedem ce ne întreabă lumea la telefon și ce nu era scris nicăieri.